Frivolităţi

Acest articol a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în Dilema Veche, nr. 92 (20 octombrie 2005)

 

Mesaj mînios de la o duduie cu nume dubios, enervată că am scris, în nu'ş ce articol, "Dzeu" în loc de "Dumnezeu" - şi că, în general, folosesc "&"... Mi-ar fi fost foarte simplu să-i explic cu adevărat de ce recurg la aceste prescurtări (pentru economie: salvez fix 5 caractere, plus pauzele), dar am preferat să fac băşcălie. După care - ca după orice accident existenţial - mă gîndesc, ceea ce la mine înseamnă a-mpinge băşcălia la absurd, că mi-ar plăcea să fac un număr la D.v. despre o temă Mare, Grrhavă (ce ştiu eu... Viaţa! Moartea! Impozitele!), care să fie, de la un capăt la altul, în stenograme!! (Nu rîdeţi, vă rog, sînt serios.) Lăsîndu-l pe "Mihai Eminescu" la o parte, vă daţi seama cîte chestii s-ar putea spune în numărul acela?! Dar într-o carte!? Critica raţiunii pure ar putea intra în acelaşi volum cu Critica raţiunii impure - gîndiţi-vă, numai! (Domnu' Liiceanu, vă rog, aveţi contabili!) Economie de hîrtie, deci mai puţini copaci tăiaţi; economie de lumină la citit, deci nu-ştiu-cîţi gigakilowaţi mai puţin; economie de mişcări la întorsul paginilor, deci mai mult confort; economie, economii...

În aceeaşi ordine de idei, ţinînd cont că am inaugurat această rubrică, acum mai bine de-un an jumate, scriind împotriva folosirii lui "ca şi" (mă rog, ca să fiu sincer, "ca &" nu m-ar deranja, doar că el nu se vede în varianta orală), mă simt dator să spun că sînt, tot mai mult, favorabil renunţării la prepoziţia "pe" din acuzativul "pe care". Nu doar fiindcă tot mai puţină lume, începînd cu premierul, o foloseşte - deşi e şi ăsta un semn; adevăratul motiv este că tre' să (s)pui o vocabulă în plus în contexte în care, oricum, toată lumea înţelege ce vrei şi fără acel "pe"! Cred că este o tendinţă generală (= globală) spre simplificarea vocabularului şi, mai ales, a gramaticii (economie, economie, remember?) şi că vor supravieţui acele culturi care vor şti să se adapteze. Limbile cu o gramatică greoaie (germana, franceza, româna...) vor fi, tot mai mult, parazitate de împrumuturi - aţi ghicit! - englezeşti, iar dacă nu vor accepta această "grefă" vor deveni "limbi moarte". Cam aşa văd eu tendinţa.

Am zis "tendinţa"? Sorry - trend-ul! Pe bune acuma: putem noi să stăm şi-n două urechi, să recităm "Somnoroase păsărele" în extaz mistic ca pe ultima mantră a Limbii Române şi să ne baricadăm în clădirea mîndrei noastre Academii ca-ntr-o Arcă, dimpreună cu căţei şi purcei, cu brînză, varză, viezure (că pe barză o lăsăm, ar putea să fie gripată!), cu dl Simion meşter cîrmaci şi cu cipul "DEX"-ului implantat în inimă - nu vom putea opri acest proces. Şi, de fapt, nici nu ştiu dacă se mai poate vorbi despre o limbă pur şi simplu: engleza a devenit mai curînd o parolă - un password; ea însăşi devine tot mai tehnică, tot mai specializată: PR, lobby, marketing, enter, copy & paste, delete... Cine nu ţine copy & pasul cu timpurile rămîne pe margine cu ochii-n soare.

...Asta, dacă vor mai exista "timpuri"! Altfel spus, dacă vom supravieţui pur şi simplu (ah: trebuia să scriu "pur & simplu"!) calamităţilor care vor veni - tot mai dese şi tot mai puternice (on 2nd thought, renunţ la "&": deja a fost copypăstuit de alţii...). Eu am spus-o de mult, că sînt Rac şi am presimţiri cosmice, apoi au venit savanţii mondiali şi-au spus acelaşi lucru. Başca Urania, aseară la Naşul. Ce vreţi mai mult - nu e destul!?!