Acest poem a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în volumul "Alte camere, alte glasuri de ieri"
în muzeul
Vieira da Silva
nu mai e nimeni
doar eu şi picturile ei
tăcute
ca nişte reţele
de culori palide
n-am mai văzut niciodată atît de multe
şi atît de apropiate
vorbind unele cu altele
pe muţeşte: doamna V. da S.
era o persoană discretă
şi-mi amintesc
acum vreo treişcinci de ani
am scris un poem
pornind de la nişte cuvinte de-ale ei
găsite într-o carte
de dialoguri cu artişti
atunci (asta mai ţin minte)
spuneam există lumea
şi există Vieira da Silva
acum cuvintele astea
par şi mai misterioase
pentru că am uitat ceea ce le lega
"reţeaua"
culorile acelui tablou s-au estompat
Timpul este discret
ca şi doamna V. da S.
şi doar eu
în muzeu
aşezat într-un confortabil fotoliu bleu
îmi amintesc
aceste lucruri învechite şi vagi
(18.11.2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu