Un copil, pe o plaja, ridica un zmeu. Ochii tuturor il urmaresc, caci zmeul nu seamana cu al altora: este impodobit cu desene rare, nemaivazute. O sclipire de culori uimitoare, ceva ca un imens fluture exotic.
Copilul il dirijeaza imperturbabil, neatent la multimea de gura-casca oprita sa-l priveasca. El imprima zmeului miscari si elanuri neasteptate, traiectorii stranii traversind cerul stralucitor de vara, la ora amiezii... Zmeul se-nalta in linii drepte, parind ca se indeparteaza, apoi revine in zboruri succesive care-l poarta tot mai sus.
Coboara din nou, lent, abandoneaza orice rigoare si se-ntoarce lenes la copilul care-l dirijeaza. Fascinatia intregii plaje pentru un zmeu poate parea ciudata, dar e cu neputinta sa nu fii subjugat de tot ceea ce-l pune copilul sa faca. Caci el poate sa se plieze oricaror miscari, sa descrie ocoluri ce se succed cu o incetineala dulce, ascultind de firul care-l leaga de copil.
Ajungi chiar sa te gindesti ca inaltarea sa vertiginoasa in imensitatea cerului l-ar putea face sa dispara pentru totdeauna. Si te intrebi cum, si prin ce miracol, s-ar putea intoarce. Brusc si fara explicatii, copilul ia zmeul cu el. Nu vrea sa devina o atractie de bilci, un simplu foc de artificii. Isi stringe pretiosul zmeu cu o tandrete nesfirsita, se indreapta spre pilcul de pini care marginea plaja si dispare.
Aceasta poveste poarta titlul „Copilul si zmeul“ si a fost scrisa de Yves Saint Laurent special pentru Catherine Deneuve. Nu mai tin minte unde am citit-o, si cind, dar stiu ca am copiat-o de mina intr-un caiet. In ianuarie anul trecut, cind YSL s-a retras din lumea modei, nu mi-am adus aminte de ea; am redescoperit-o de curind, am recitit-o si mi s-a parut ca poate fi vazuta ca o parabola a acestei retrageri... „Copilul“ este Saint Laurent, iar „zmeul“ e opera lui. O pilda emotionanta, pe care m-am gindit sa v-o impartasesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu