Leo

Acest poem a fost scris de Mirel BĂNICĂ şi a fost publicat pe site-ul LiterNet, aprilie 2011

Plecarea ta Leo
Este un semn, un semnal, un claxon
Adresat acestei vieţi
Care conduce peste viteza legală
Cu căştile îndesate adânc pe urechi
Ascultând Leonard Cohen
Sau, poate cine ştie ce manele
O viaţa meaaaa....

Plecarea ta Leo
Ne aduce aminte că existenţa
Poate fi şi discretă şi exuberantă
Poate avea gât de girafă şi trup de furnică
Inimă de floare
Tentaţii la pudoare...

Leo, nu mai ştiu acum
Dacă eşti la Buenos Aires, pe drum
La Paris, Londra sau Toronto
Undeva aiurea pe planeta asta care a fost odată albastră
Dar ştiu în mod sigur că
Nu eşti ACOLO unde nu vrem să ajungem niciunul dintre noi

Leo, Leo, Leo
Cui laşi tu filmele cu Marele Lars
Cui o laşi pe M.M.
Cui laşi tu oraşul Paris
Briza de la Cannes
Cui laşi cui
Cui pe cui nu se mai scoate Leo...

Leo, eu cred că tu glumeşti
Nu pot să cred că nu ne mai iubeşti
Uite, pentru tine fac versuri pur şcolăreşti
Leo! Trezeşte-te, ca Neo
Că doar tu ai scris Există viaţă dupa Matrix!
Leo! Chiar aşa ai scris.

Când vei ajunge acolo sus
Dă drumul la geam, la foc şi primus
Scoate un dividiu' sau poate două
Cu M.M. sau cu o divă nouă
Priveşte-le adânc, pe rouă
Relaxează-te
Apoi sună-ne, trimite un sms, un email, orice
Enervează-ne Leo!

Să ştim şi noi că ai ajuns cu bine
Leo, ne va fi tare dor de tine.