La final de adolescenţă ["The Virgin Suicides"]

Acest articol a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în Observatorul Cultural, mai 2001

Într-un orăşel din America profundă, anii '70, cinci surori îşi iau viaţa pe rînd, ca nişte inseparabili într-o colivie... Debutul regizoral al fiicei marelui Francis Ford Coppola este remarcabil: amestec de sensibilitate feminină şi "răceală" matură, The Virgin Suicides transcende categoria strictă a ecranizărilor (aici: un roman de Jeffrey Eugenides) pentru a deveni un film de autor (american-independent), nelipsit de defecte, dar lipsit de "efectele de stil" ale corespondenţilor săi europeni...

O dramă consumată între cei patru pereţi ai închisorii numite adolescenţă, cu o mamă rigid-religioasă (Turner, înfricoşătoare în "justeţea" ei de marmură) care îşi duce fetele la moarte fără a avea, nici o clipă, conştiinţa crimei sale şi un tată riguros-ştiinţific (Woods, înduioşător în indecizia lui de plastilină) care netezeşte, sîrguincios, calea acestei treceri.

Sofia Coppola (totodată scenaristă) recompune sobru această poveste anonimă, redîndu-i bătăile inimii şi făcînd-o neaşteptat de rezonantă cu pulsul contemporan. Povestea pendulează, aparent cuminte, între evocare şi introspecţie, permiţîndu-şi rareori luxul unor mici "înflorituri" de stil, dar reuşind să transforme substanţa disperat-melancolică a story-ului în meditaţie; din păcate, finalul (cu un bun moment cvasi-fantastic) este uşor ezitant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu