Arta nu ar trebui sa se straduiasca sa fie populara, spunea Oscar Wilde acum mai bine de o suta de ani.
Daca nu ai citit inca volumul aparut la Editura Polirom – „Decaderea minciunii“, in traducerea Magdei Teodorescu – e timpul sa recuperezi repede: el cuprinde cele mai bune pagini scrise vreodata de autorul „Portretului lui Dorian Gray“! Verificarea provocatoarei afirmatii a lui Wilde o poti face ducindu-te sa vezi „In the Mood for Love“ al lui Wong Kar-wai, care va fi prezentat – alaturi de alte cinci titluri – in cadrul „Zilelor filmului asiatic“.
Aratat anul trecut la festivalul de la Cannes, „In the Mood for Love“ face parte din categoria operelor pe care nu poti decit sa le iubesti sau sa le detesti, fara prea mari explicatii. Il poti detesta, daca nu suporti tenul galben, ochii oblici si aminarile languroase ale unui maestru al stilizarii elegante, cum este Wong.
Il poti iubi, daca povestea de dragoste dintre Chow Yun-fat si Michelle Yeoh din „Tigru si dragon“ te-a emotionat. In „In the Mood for Love“, perechea este formata din alte doua mari staruri hongkongheze – Maggie Cheung si Tony Leung Chiu-wai –, iar filmul, dupa spusele autorului sau, trebuia sa descrie nu atit relatia speciala care se infiripa intre femeia si barbatul unor alte perechi, vecini de apartament, cit... ritualul mincarii!
„Vroiam sa fac un film despre mincare“, a spus Wong, dar, ca de obicei in cazul acestui regizor imprevizibil, a iesit altceva: un film de o splendoare halucinanta, somptuos si hipnotic, in care muzica lui Nat King Cole se infasoara, precum aburii de noodles, in jurul siluetelor celor doi care se iubesc – dar nu-si declara dragostea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu