Jazz şi coniac

Acest articol a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în revista ELLE, martie 2002

Exista lucruri ce se degusta si altele – care se mistuie dintr-o inghititura; din prima categorie fac parte operele care ramin, din cealalta – cele care se duc.

Ratiunea gurmanda. Filozofia gustului, eseul lui Michel Onfray aparut la Nemira, este una dintre acele placeri incete de care nu te saturi... E un volum de eseuri, si totodata un manual de istorie a gustului; un studiu despre mincare, si-n acelasi timp o culegere de anecdote despre marii bucatari.

Se citeste pe nerasuflate, dar intorcindu-te mereu inapoi: pentru ca Onfray are finetea de-a intui afinitatile ascunse dintre lucruri si talentul de-a le povesti. Ce legatura poate exista intre bucatarie si muzica? Aparent, nici una: bucataria se adreseaza sto­ma­cului, iar muzica – sufletului. Prima nu este considerata o arta decit in Franta, in timp ce cea de-a doua a fost dintotdeauna vazuta ca Arta Suprema. Si totusi, Onfray indrazneste aceasta apropiere.

Ce-i drept, nu intre mincare si muzica, ci intre bautura si arta sunetelor. Capitolul despre Mozart si sampanie e o bijuterie, dar cel care ne intereseaza aici este cel despre „Ascensiunea aromelor“: „Partea menita ingerilor este conditia ce face posibila existenta coniacului; (...) ceea ce se eva­pora confera partii care ramine o ca­litate ce nu poate fi comparata cu nici o alta. In pivnite, ea inmiresmeaza aerul si transforma eterurile cotidianului in aburi parfumati, cu savori de fructe si flori. Aromele danseaza in atmosfera, ametesc, farmeca narile, elibereaza spiritul si tulbura sufletul.“

CD-ul lui Romeo Cosma, Solo Piano in Paris, m-a facut sa ma gindesc la cuvintele filozofului francez. Ascultati piese precum „Lorelei“, „Irenikon“, „Culorile lacrimei“ sau „Gravitatii“ si veti simti apropierea electiva dintre jazz si coniac. Ba chiar va dau un sfat: ascultati-le – iar si iar – cu un pahar de coniac alaturi; „buchetul“ este perfect! Carème a fost – spune Onfray – „cofetar arhitect“, asa cum alte doua personaje, cam din aceeasi epoca (Brillat-Savarin si Alexandre Balthasar Laurent Grimod de la Reynière) au fost un „fiziolog al gustului“, respectiv inventatorul micului ascensor bucatarie-sufragerie, al masutelor volante si al automatului de cafea...