Afara ploua, e trist si eu trebuie sa scriu despre Amélie. Amélie Poulain, eroina filmului Le fabuleux destin d'Amélie Poulain. Toata lumea a auzit de Amélie. Doar ca, iata, vremea de afara (si guturaiul din nasul meu) nu fac casa buna cu Ideea de Amélie.
Ideea de Amélie e ca Amélie e buna ca piinea calda si isteata ca o cotofana. Amélie e ca o Zina (Zina cartierului Montmartre, al 19-lea arondisment parizian). Intr-o buna zi, ZinAmélie a iesit din casa si vecinii au cazut pe spate. Dupa vecini, au urmat la cazutul pe spate: locuitorii Parisului (celelalte cartiere), europenii care tocmai treceau la euro, americanii care tocmai socoteau citi dolari = 1 euro si romanii, care nu-s nici europeni, nici americani si-s mai priceputi la schimbat valute decit la facut bani.
Toti au privit la Amélie ca la un fel de aspirator (de Césaruri, Oscaruri si coperti de reviste). Caci, desi nu arata defel a asa ceva, Amélie e ceea ce se cheama un „fenomen“. Daca ar mai fi trait, Jacques Brel i-ar fi dedicat un cintec, Jacques Prévert un poem, iar Serge Gainsbourg ar fi luat-o drept muza. Cu tunsoarea ei à la Louise Brooks, hainele colorate si ghetele de cercetasa in Muntii Capatinei, Amélie ar putea sa lanseze oricind o moda (la noi, ca-n Franta si-n State a facut-o deja): casual-ul licean-montagnard c-un pic de sic parizian.
Amélie n-ar avea „probleme de imagine“, n-ar face nazuri si nu s-ar certa cu fotografii, fiind la fel de incintata sa pozeze cu baietii de la Akcent si sa-i inspire pe cei de la Sarmalele Reci. Mereu proaspata ca un buchet de zambile, Amélie ar putea fi cea mai buna veste a acestei primaveri. Duceti-va s-o vedeti in filmul lui Jean-Pierre Jeunet si ginditi-va cit de mult ne lipseste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu