Madonna sau Patapievici?

Acest articol a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în revista ELLE, mai 2002

 

Luna trecuta – pentru ca a-nceput cu 1 si era aprilie – am glumit publicind o poza „ciudata“ in coltul asta de pagina... A­cum, e cazul sa-mi pun ochelarii la loc pe nas si sa va vorbesc despre lucruri serioase.

De pilda, despre cartea cea mai comentata in ultimele luni: Omul recent, de H.-R. Patapievici. Are 485 de pagini cu note, bibliografie si cuprins cu tot („digest“-ul are doar 30 si se cheama „Cuvint inapoi“)... Ce spune, pe scurt, aceasta carte? Un (singur) lucru: ca traim rau. Nu prost – din ratiuni de buget –, ci rau: rau situati in prezent pentru ca ne-am pierdut radacinile.

Sintem, in cuvintele lui H.R.P., „recenti“: moderni fara Dumnezeu, fara Suflet, fara Discernamint etc. Volumul poarta subtitlul „O critica a modernitatii din perspectiva intrebarii: «Ce se pierde atunci cind ceva se cistiga?»“, si, daca e limpede „ce s-a pierdut“ (acel sir de „fara“ de adineauri ), e mult mai putin evident – din carte – ce „s-a cistigat“: eventual, un dram de toleranta?

Intreg eseul e strigatul patetic al unui autentic tulburat care intocmeste, meticulos, tabele si formule de logica matematica, profund ciora­nian in spirit (desi H.R.P. il detesta pe Cioran!) si fundamental rational in litera. El se doreste „dispre­tuitor“, la modul „aristocratic“, fata de ari­vismele (post)modernitatii – uitind ca suprema forma de dispret aristocratic este indiferenta. Pledeaza, pro domo, pentru individualism & elite – scapind din vedere „detaliul“ ca nu exista nimic mai opus acestora decit militantismul, fie el si personal...

Cuvintele de ordine sint: „absolut“-„tare“-„limitat“. Daca ar fi fost scrisa la persoana I (precum Zbor in bataia sagetii, cea mai buna carte a lui Patapievici), ar fi fost un punct de vedere; asa, se vrea o diatriba biblica – si tonul e voit antipatic. Cartea a produs scandal, insa adevaratul scandal e ca (mai) toata lumea pare de acord cu ea, in punctele esentiale.

Cui se adreseaza Omul recent? Omul recent nu citeste Omul recent; in cel mai bun caz, o rasfoieste. De aceea, propun infiintarea unui club care sa-i reuneasca pe cei/cele care, dupa ce-o vor fi rasfoit, sint gata sa se accepte – zimbind – ca „recenti“. In fond, intre HRP si MTV nu exista decit o telecomanda, iar COR (Clubul „Omului recent“) intelege asta; nu doar ca „anything goes“, ci si – Madonna versus Patapievici – „nothing really matters“...