Alex Leo Şerban, cel mai cunoscut şi apreciat critic de film din România, a murit în noaptea de 8 aprilie la Spitalul „Matei Balş" din Capitală. Avea 51 de ani şi suferea de o boală incurabilă - cancer limfatic. Dezamăgit că „statul nu dă o ceapă degerată" pe filmele româneşti, a renunţat la jurnalism în anul 2009, a plecat din România şi s-a stabilit pentru o vreme la Buenos Aires.
"Mie mi se pare că lucrul cel mai elegant pe care-l poate face cineva este să iasă din această lume pâş-pâş, în vârful picioarelor. Pur şi simplu, să dispară puţin câte puţin. Să nu mai rămână nici măcar rânjetul, ca la Pisica de Cheshire." - Alex Leo Şerban
„Rareori am văzut un personaj în care actualitatea imediată şi atemporalitatea să coexiste atât de armonios. Leo era simultan la curent cu tot şi «nicely old-fashioned», şi «enfant terrible», şi interlocutor «vieux jeu». Avea talentul rar al frondei fără stridenţă, al agresiunii politicoase, al subminării regulilor, fără urmă de grosolănie. Totul, în alcătuirea lui Leo, era de ordinul excepţiei, al neconformităţii. Era o «pasăre rară», tot mai rară în lumea contemporană. Era un «expert», un «connaisseur», un rafinat. În plus, avea un umor savuros şi un tip de bună dispoziţie, de afabilitate, care contamina rapid societatea în care se mişca." - Andrei Pleşu
De ce nu sunt consensual
„Pentru că un consens este o dictatură «soft», iar eu prefer anarhiile «hard». Pentru că atunci când sunt de acord cu mine mă simt bine, iar apoi, din fericire, mă sperii. Pentru că, dacă toţi ar gândi ca mine, m-aş sinucide. Pentru că - invariabil - contrarietăţile mă stimulează, iar consensul mă pleoşteşte. Pentru că eu chiar cred că oamenii au nevoie de enervări ca să nu încremenească. Pentru că a încremeni în bucurie, pace şi-nţelegere este un coşmar din vată de zahăr. Pentru că gustul mulţimilor este o contradicţie în termeni. Pentru că adulaţia colectivă a Binelui mi se pare la fel de periculoasă precum cultivarea micului Rău individual. Pentru că o nişă e mai «cool» decât o catedrală." - Alex Leo Şerban
„Leo era un dandy, un individualist, un tip alergic la prostie şi la lipsa de gust. Era un om de o inteligenţă extraordinară. Pentru mine, existenţa lui Alex Leo Şerban a fost o garanţie a normalităţii. Combinaţia de inteligenţă, eleganţă, frondă, fairplay, bun-simţ şi nonconformism a tuturor judecăţilor lui mă reconfortau, dându-mi certitudinea că viaţa este încă respirabilă." - Horia-Roman Patapievici
Tot mai puţine „pagini multe"
„Mărturisesc - pledoaria mea pentru această «esthétique du peu» este, cumva, pro domo. Sunt argumentele unui leneş şi ale unui epicurian. Mi-ar plăcea să citesc tot mai puţine «pagini multe», lăsându-mi timp să contemplu clipele irepetabil-desfătătoare ale vieţii-pur-şi-simplu; iar apoi, să le regăsesc în propriile-mi amintiri - file dezordonate, antologii ale clipei... Când mai au timp să le observe, aceste clipe, scribii maniaci ai Literaturii-împotriva-Vieţii?!" - Alex Leo Şerban
„Alex Leo Şerban a fost cea mai clară voce a criticii cinematografice din ultimele două decenii. A fost un critic adevărat - incomod şi lipsit de complezenţe - tocmai pentru că a iubit cu pasiune Filmul. O artă complexă şi completă, pe care a văzut-o ca pe un fel de hologramă a vieţii. O tristă ironie a sorţii face ca el să ne părăsească într-un moment în care tinerii regizori şi actori din România au devenit cunoscuţi şi căutaţi în toate marile centre ale cinematografiei mondiale." - Kelemen Hunor (Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional).
Dacă detest ceva, este colectivismul
„Am momentele mele de depresie, ca orişicine, dar prefer să le ţin departe de «manifestările publice», altminteri ar însemna să intru în corul general al văicărelilor - şi, dacă detest ceva, este colectivismul. Sub orice formă!" - Alex Leo Şerban.
„A fost un om care avea curajul să spună: «Cred că, din păcate, viitorul va fi al mulţimilor!». Deşi nu era microbist, Alex Leo Şerban ne-a oferit cea mai bună definiţie a sportivului şi a spiritului naţional: «Am ajuns la concluzia ca românii sunt geniali luaţi individual, dar împreună sunt o catastrofă, pe bune! Nu ne ies chestiile colective»." - Cătălin Tolontan
Intermitenţele memoriei
„Ne uităm la filme pentru a uita că realitatea nu e un film. La limită, se poate spune că a vedea filme este o slăbiciune - ca orice ficţiune compensatoare. Trecutul e ca un vis pe care nu ţi-l mai aminteşti decât pe fărâme, pentru că memoria e înşelătoare. Din fericire, există fotografia - această mărturie palpabilă a lucrurilor care s-au întâmplat." - Alex Leo Şerban
„Cum mi-l voi aminti pe Leo? Un tip de o inteligenţă strălucitoare, jemanfişist excesiv, de un teribilism rafinat, mereu în răspăr cu opiniile comune, depozitarul cult şi relaxat al unei culturi solide şi al celor mai cool informaţii culturale, un poet care a văzut toate filmele din lume, un cinefil care i-a smuls realităţii fotografii uimitoare, un om a cărui religie a fost libertatea. Leo era deştept şi te putea foarte uşor complexa, dar gentileţea, delicateţea şi generozitatea îl împiedicau să facă asta." - Iulian Tănase
Testamentul lui Leo*
„Mi-am scris primul testament pe când aveam 18 ani. Pe vremea aceea nu prea aveam ce să las (era „vremea lui Ceauşescu"), aşa că testamentul meu consta în instrucţiuni clare în privinţa funeraliilor: în mod obligatoriu, trupul urma să fie incinerat (şi nu înmormântat), sicriul urma să fie acoperit, lumea puţină ar fi trebuit să aducă la catafalc micsandre sălbatice (ştiu că sunt greu de găsit - cresc mai mult în Franţa, în regiunea Provence -, dar sunt florile mele preferate) sau măcar câte o poză - oricât de mică, indiferent de unde luată, alb-negru sau în culori - cu Marilyn, iar ceremonia funebră s-ar fi desfăşurat având ca fundal sonor piesa Good Night, Ladies a lui Lou Reed («Good night, ladies/Ladies, good night/It's time to say good-bye»)." - Alex Leo Şerban
„Călătorea mult, avea cunoştinţe pretutindeni. Avea prieteni fabuloşi, între care Paul Bowles, marele scriitor. De câte ori se întorcea în Bucureşti, mă vedeam cu el şi cu prietena noastră comună Ioana Pârvulescu, ieşeam împreună în serile calde bucureştene... Acum, Leo nu mai este. A dispărut cu discreţia şi curajul cu care a înfruntat şi viaţa. Fireşte că nu-mi vine să cred că nu ne vom mai întâlni în această lume. Voi aştepta mereu să-l revăd pe stradă sau la vreun vernisaj, cu ochelarii şi bărbuţa lui, cu hainele lui mereu cool, cu aerul lui copilăros şi afabil. S-a dus, cu Leo, un prieten drag şi unul dintre personajele cele mai vii ale generaţiei mele." - Mircea Cărtărescu
* Funeraliile lui Alex Leo Şerban s-au petrecut întocmai după „scenariul" pus la cale, în urmă cu 33 de ani, de către fostul critic de film.
Repere
Alex Leo Şerban a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi străine a Universităţii din Bucureşti, în 1983. A fost bursier al Ministerului Culturii din Franţa, în 1992, „International Visitor" în SUA, în 1996, şi bursier GE/NEC între 2003 şi 2004. Din anul 1982 a avut o prezenţă continuă în majoritatea publicaţiilor culturale româneşti (România literară, Secolul 20, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internationale, Idea etc.), dar şi în câteva străine (Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment). A fost singurul critic român invitat în emisiunea „Double Je" a lui Bernard Pivot (2004). Realizator şi moderator al emisiunii „Fotograme" de pe TVR Cultural (2005-2006). Conferenţiar la Lincoln Center, la Universităţile Umea, Humboldt, Pittsburgh şi la Teatrul Naţional din Bucureşti. În ianuarie 2008, a fost ales „Criticul de film preferat al cinefililor români".
Şi, la sfârşit, o reverenţă
„Spun «sfârşit» pentru că simt că, în ceea ce mă priveşte, am ajuns la un fel de finiş. Cheful de a dansa mi-a pierit. A intervenit o rutină, o rugină, o insatisfacţie legată de meseria de jurnalist. Şi chiar de critic de film: am văzut, în ultimii ani, cum acest statut a ajuns să nu mai însemne nimic. (...) Dar, tocmai pentru că întrebările pe care mi le pun sunt mai numeroase decât răspunsurile pe care le-aş putea da, am decis să mă opresc aici. O experienţă se încheie, dar căutarea continuă, căci lumea e mare. Vă mulţumesc că m-aţi însoţit o bucată de drum."
Alex Leo Şerban (2009, la plecarea în Argentina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu