Mama sau mămăliga

Acest articol a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în revista ELLE, iunie 2003

Recunosc ca nu am citit De ce fierbe copilul in mamaliga, cartea Aglajei Veteranyi – tradusa de Nora Iuga – care l-a inspirat pe Radu Afrim sa o dramatizeze/monteze la Odeon...

Multi spun ca este un text extraordinar, care, ca orice text extraordinar, se lasa greu „transpus“ in alt limbaj decit acela pur literar.

Autoarea s-a nascut in Romania, intr-o familie de circari, si a emigrat impreuna cu acestia in Occident. Cind cartea – care este un fel de autobiografie – era in curs de aparitie la editura Polirom, Veteranyi s-a sinucis in Elvetia, la nici 40 de ani.

Spectacolul lui Afrim nu speculeaza acest fapt, insa, privindu-l, nu poti sa ti-l scoti din cap... Si totusi, depresia, tristetea, morbidul se pare ca sint deja acolo, in fiecare pagina, laolalta cu un simt exacerbat al bizarului si al detaliului absurd-delirant. Pe linga „mamaliga“ din titlu (pentru a o face sa uite ca mama ei risca sa-si rupa gitul in fiecare seara, atirnata de par intr-un numar de trapez, sora fetitei care e Aglaja ii spune povestea „copilului fiert in ma­maliga“), personajul cel mai important din piesa este chiar mama.

O mama, in ciuda profesiei, foarte cu picioarele pe pamint, debordind de vitalitate, hazoasa pina la Dumnezeu si-napoi. Adriana Trandafir este absolut senzationala in, cu siguranta, cel mai bun rol al sau de pina acum! Culege aplauze la scena deschisa – irezistibila cind urla la barbat-su, irezistibila cind se pune pe cintat... O secondeaza cu brio Antoaneta Zaharia in rolul Aglajei, extrem de convingatoare in chip de fetita naiva si sugubeata, ale carei vise sint taiate – zilnic – cu cutitul mare de bucatarie al realitatii.

Ajutat de melodiile Adei Milea, de scenografia Alinei Herescu si de coregrafia lui Razvan Mazilu, Radu Afrim a reusit un spectacol extraordinar – flamboaiant si precis in egala masura –, care incinta si emotioneaza. Nu-l ratati!