Clujul ar trebui să fie mai TIFF-friendly {TIFF 2010}

Acest scurt interviu cu ALEX LEO ŞERBAN a fost luat de Luiza Vasiliu şi a fost publicat în Dilema veche, iunie 2010

Luiza Vasiliu: Vii la TIFF încă de la prima ediţie. Ce a fost diferit anul ăsta faţă de anii trecuţi? S-a făcut TIFF-ul prea mare?
Alex. Leo Şerban: Oboseala. După o săptămînă de dormit, în medie, 4 ore/noapte, mă simt la fel de obosit ca după Cannes - ceea ce nu e în regulă, pentru că anul ăsta am sărit Cannes-ul fix din acest motiv... Da, TIFF-ul a devenit prea mare, ceea ce se pare că este o fatalitate pentru orice festival care ajunge important. Dar pentru mine era important şi cînd era mic - abordabil, relaxat, prietenos. Small is beautiful;)


L.V.: Care sunt cele mai bune cinci filme pe care le-ai văzut anul ăsta? Ce a fost de neratat?
A.L.Ş.: Metropolis (sună comic, dar experienţa revederii acestui clasic din 1927 cu acompaniamentul electro-hipnotic din 2010 a fost un fel de transă din care nu mi-am revenit de tot...),
Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (aici trişez un pic, pentru că l-am văzut mult înainte de Cannes...), Marţi, după Crăciun (splendidul al patrulea lungmetraj al lui Radu Muntean, cel mai împlinit film al lui), Hiroshima (al uruguayanului Pablo Stoll; ştiu că ţie nu ţi-a plăcut, dar eu am jubilat la el) şi Felicia, înainte de toate, debutul ca regizori al lui Răzvan Rădulescu şi al Melissei de Raaf. Cel mai aşteptat: fără doar şi poate, Aurora lui Cristi Puiu - care mi s-a părut irezistibil de comic pe alocuri, iar Viorel (personajul jucat chiar de Puiu) un fel de Malec cu puşcă. Care, da, ucide patru oameni, dar asta nu-l face mai puţin comic, pentru că Viorel e genul de "tipicar" obsesional care, în clipa în care se uită în cătare şi dă să apese pe trăgaci, observă o pată pe catul puştii, aşa că o şterge tacticos... (Mă grăbesc că adaug că asta nu vezi în film, e doar încercarea mea de a sintetiza tipul ăsta de personaj.)


L.V.: Ai plecat de la vreun film înainte de final?
A.L.Ş.: Nu.


L.V.: Ai vreun regret legat de faptul că n-ai reuşit să ajungi la un film pe care îţi doreai să-l vezi?
A.L.Ş.: Evident, Café Noir - filmul de 3 ore 17 min. al acelui critic sud-coreean, recomandat de Chirilov în AperiTIFF, anulat / amînat şi apoi reprogramat într-o zi şi la o oră la care mi-a fost imposibil să ajung.


L.V.: Ce-ar
A.L.Ş.: Să fim serioşi, cu toţii ştim că asta a fost o glumă. Ce nu e glumă, însă, e faptul că, dacă TIFF-ul nu primeşte un sprijin mai substanţial din partea autorităţilor locale - şi, neapărat, nişte facilităţi din partea hotelierilor/proprietarilor de restaurante -, Clujul nu-l mai merită. Este inadmisibil să nu mai găseşti restaurante deschise după 11 noaptea, în timpul unui festival! (Cînd mi-a povestit asta, încă din prima seară, Marina Sturdza, am crezut că exagerează...) Cred că "lentoarea" (proverbială) a ardelenilor ar trebui să se plieze pe necesităţile străinilor care vin la TIFF, nu invers. Dacă tot e un fel de "Mardi gras", toată nebunia asta care ţine 10 zile, atunci măcar să-şi dea seama că e în interesul lor (inclusiv financiar) să facă oraşul mai "TIFF-friendly".
trebui să se întîmple pînă în 2011 pentru ca TIFF-ul să nu se mute, aşa cum a ameninţat Tudor Giurgiu, la Budapesta?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu