Leo cheri,

Acest articol a fost scris de Luiza VASILIU şi a fost publicat în Suplimentul de Cultură (rubrica "Enticlopedia Encarta"), nr. 310, 16 aprilie 2011

 

De cind i-ai spus, in august 2006, ca e rubrica ta preferata, Enticlopedia a inceput sa capete puteri speciale: ba sa fie invizibila, ba sa bea suc de mere si sa se-albastreasca la fata, ba sa recite Apollinaire complet in timp ce rontaie ciocolata cu chilli. Acum se pregateste sa zboare peste Oceanul Indian. Pe mine nu m-ai vazut de cind m-am tuns, se cheama “bob in colturi” si arat ca o girafa caramelizata. Daca ploua, ca un pui de strut cu ochelari. Avind in vedere ca zilele astea am niste ochi umflati ca de broasca (dac-ai sti de ce, te-ai amuza teribil pe seama mea), pot spune ca-ti scriu eu si, in acelasi timp, o menajerie intreaga.

Ceea ce merge de minune cu ilustrata cu vaci (o imagine din filmuletul The Herd – l-am vazut impreuna la Clermont) pe care-ai scris cu o carioca albastra “pour Lou. Est-ce que tu te souviens?”. Imi amintesc tot tot, nu numai “ultimele”, adica ultima carte de la tine, ultima discutie la telefon (cautai adjectivul perfect pentru “pantera”, nu m-a dus capul decit sa-ti spun “roz”), ultimul film vazut impreuna (a fost ala al lui Apichatpong, dar prefer sa cred ca era Iluzionistul), ultimul mail (iti scrisesem ca Beckett are cont de Twitter!) s.a.m.d. Imi amintesc si “primele”, conversatia de la cocktailul de dupa emisiunea lui Pivot, cind m-am facut de ris ca o gasculita toanta de 19 ani, o noapte de la TIFF cind m-ai vazut pe trotuarul din fata de la Diesel si-ai exclamat “Luiza!”, si-atunci Luiza cea simpatica si adorabila, care nici nu credea ca stii cum o cheama, s-a umflat ca un balon cu aer cald si-a inceput intr-adevar sa existe. Linga tine, deveneam cu totii mai sclipitori, mai vii, mai pas comme il faut. Imi amintesc mai ales de oamenii pe care ai insistat sa mi-i prezinti si care mi-au devenit apoi prieteni, felul generos in care ne-ai incredintat unii altora. sSa stii ca simbata seara am revazut Mon Oncle cu M., luni am ascultat Barbara la un pick up destul de prost cu celalalt M., marti am cintat cu A.

Quelqu’un m’a dit, in timp ce ne uitam la poza cu tine, cu lupa si globul pamintesc, miercuri m-am prostit-frantuzit in gind, inventind cuvinte – le-am si notat, o sa ti le spun.t Imi amintesc si lista de filme “nu se poate, nu l-ai vazut pina acum?! Dar trebuie ne-a-pa-rat!”, candoarea neobosita si umorul tau bine ascutit, eruditia colosala si pasiunea pentru frivolitati, mizilicuri, cancanuri. N-am apucat sa-ti scriu nici doi la suta din cit aveam in cap, de aceea, daca n-o sa fii prea ocupat, o sa-ti mai trimit din cind in cind Enticlopedii, sa-ti mai povestesc una si alta. A, Scrisorile lui Capote au ramas la mine. Ti le dau data viitoare cind ne vedem.

Bizu,

La petite

P.S.: “Ne dites pas non, vous avez souri.” :)