Unui om si mai putin unui personaj

Acest articol a fost scris de Alex SAVITESCU şi a fost publicat în Suplimentul de Cultură, nr. 310, 16 aprilie 2011

 

Este teribil de greu sa iti ordonezi amintirile despre un personaj pe care l-ai indragit, tocmai pentru ca ti se intimpla rar sa gasesti, in spatele “tintei” tale de interviu, un om. Alex. Leo Serban facea parte din acest spectru restrins al oamenilor care nu te domina prin CV, ci prin felul lor de-a fi. De fiecare data inainte de-a incepe un interviu, vorbesti cu cel din fata ta pret de citeva minute: cu Leo Serban, vorbitul asta a durat vreo douazeci de minute, timp in care l-am insotit agale pe Copou; cind am ajuns in redactia Radio Nord Est, mi s-a parut ca deja imi terminasem misiunea.

Am recitit de citeva ori ceea ce mi-a spus, atunci, acest om. Mi-a vorbit despre bunica sa, primul sau “critic” de film si de viata, despre criza cinematografiei romanesti, despre tara pe care avea mai tirziu s-o lase in urma pentru un tarim al lui Jules Verne. Si mi-au revenit in minte sentintele acelea pe care, cu foarte mult umor, le-a enuntat, graseiat si cu zimbetul pe buze, “als“. Si, bineinteles, una pe care, daca l-ati cunoscut si pretuit pe Alex. Leo Serban, stiti cu siguranta ca in gura lui capata mai multa greutate decit la trei sferturi dintre cei care gindesc la fel: “M-as fi bucurat sa traiesc intr-o tara in care celebra sa fie Oana Pellea, nu Gigi Becali”. Daca este ceva ce m-a impresionat mai mult decit orice la Leo Serban, asta a fost lipsa de incrincenare cu care era capabil sa demoleze prostii si sa construiasca idei.

Nu-mi pot permite sa scriu foarte multe lucruri despre acest om, pentru ca nu l-am cunoscut indeajuns de bine pentru a-mi acorda acest drept. Va pot spune insa ca nu l-am simtit niciodata atit de ravasit pe un prieten de-al nostru comun, care nu a avut chef sa raspunda la telefon o zi intreaga dupa ce a aflat teribila veste. In afara succeselor profesionale, Alex. Leo Serban lasa in urma ceva de nepretuit: o sumedenie de tineri care ii sint recunoscatori pentru intilnirile cu el si pentru ajutorul neconditionat pe care l-a acordat.