Aceste rânduri au fost scrise de Maria DINULESCU pe blogul său, 18 aprilie 2011
Imi vine mai mult sa pictez ceva decit sa scriu cele citeva cuvinte. Am scris in caietul de bun-ramas, am spus ce am simtit in fata mamei lui si a tuturor prietenilor in acea zi de marti cind a ales sa fie incinerat. Acum ma simt responsabila fata de cititori sa le vorbesc despre Alex, sa il descriu, sa ii fac de fapt sa se indragosteasca de el.
De ziua mea primeam de fiecare data cadou un e-mail care avea atasat un document cu fotografii pe care Alex le facea lucrurilor pe care le descoperea in jur. Eu cred ca fotografiile sint momentele cele mai frumoase si valoroase pe care le traieste un om intr-o zi. Atunci cind te simti emotionat, inspirat de ce traiesti, apesi pe buton. Alex isi impartasea bucuria cu mine.
De ziua mea primeam de fiecare data cadou un e-mail care avea atasat un document cu fotografii pe care Alex le facea lucrurilor pe care le descoperea in jur. Eu cred ca fotografiile sint momentele cele mai frumoase si valoroase pe care le traieste un om intr-o zi. Atunci cind te simti emotionat, inspirat de ce traiesti, apesi pe buton. Alex isi impartasea bucuria cu mine.
La Londra cind, dupa un film, am avut sesiunea de intrebari si raspunsuri, Alex a fost cel care a stiu sa ma intrebe exact lucrurile care ma deschideau si ma faceau sa daruiesc cel mai mult publicului.
La Paris sau Salonic mi-a aratat fiecare dintre stradutele pe care le iubea si ne-am minunat impreuna de paunii din gradina unei manastiri.
Prietenii mei sau oamenii care pur si simplu erau in jurul nostru primeau cea mai frumoasa caldura si generozitate de la acest mare critic pe care il apreciau.
Am vazut intr-o primavara muzeele de la Paris pentru ca el m-a imprietenit cu minunata Stefana Bianu.
Datorita lui am invatat de ce trebuie sa vorbesti publicului inainte de proiectia unui film in festival. Ca sa il poti ajuta sa se concentreze spre directia potrivita.
M-am mirat si am tinut enorm la prietenia pe care mi-a oferit-o. Cine eram eu? Nimeni, dar el m-a facut sa ma simt apreciata si iubita.
Astazi, el a plecat. Ce mi-a lasat in suflet? Multa dragoste.
M-a iubit si respectat ca pe cel putin alte 50 de persoane. Acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri. Ca stiu ca multi alti oameni au primit generozitatea, delicatetea si zimbetul lui in aceeasi masura cu mine.
In ultimul e-mail mi-a scris:
“...ce FRUMOS ai scris in dilema la intrebarea ‘ce mai faci’!
‘sint parte din tot’ = asta e ceva f misto & f profund...
te-am invidiat & m-am bucurat k ma consideri prieten:)”.
Acum am inteles de ce ma invidia.
Sper sa isi gaseasca linistea. Am sa ma rog pentru el si am sa il respect & iubesc o viata intreaga.
In aceste zile am mai invatat un lucru impreuna cu el (nu este ultimul). Ca despartirea poate sa vina pastrind in suflet lumina, dragostea si bucuria ca ne-am fost aproape.
Pina acum nu am stiut ca, de fapt, iubirea nu noi o inventam, nu noi o oferim, ci ea se construieste si se descopera impreuna. Acesta este cel mai frumos lucru pe care l-am invatat de la Alex.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu