Exista carti pe care cunoscatorii ar trebui sa le citeasca asa cum Brummell purta acele „manusi care i se mulau pe miini ca o muselina umeda“ – cum il descrie Barbey d’Aurevilly. Adica epidermic, osmotic!
Cartea Adrianei Babeti (aparuta la Polirom), "Dandysmul, o istorie", de pilda. In ea se aduce vorba si despre „metrosexuali“, numai ca ma-ndoiesc ca metrosexualii stiu sa citeasca; mai mult ca sigur ca, in fata numelui „Brummell“, s-ar opinti, s-ar scarpina discret, cu degete bine manucurate, in scalpul trecut prin sedinte intensive de hair-styling, si ar indrazni sacrilegiul suprem – ar intreba, ignari, „Brummell who?!“...
Faptul ca aceasta e o carte scrisa de o femeie – „femeie de litere“, dar totusi femeie, verde la spirit si cu parul (lung si negru) padure – ar trebui sa o recomande cu o curiozitate suplimentara cititoarelor Elle: iata, asadar, o foarte respectata intelectuala timisoreana, mama respectabila, profesor de literatura comparata la universitate si deja autoarea mai multor carti, care se incumeta sa investigheze, cu academica aplicatie si senina seriozitate, ceea ce poate parea unora o bagatela, un „moft“: anume, sensibilitatea unor barbati de o „sensibilitate aparte“ (= eufemism pentru „o sexualitate necanonica“) ce au ramas in istorie nu printr-o opera, ci prin Opera care a fost insasi viata lor! (Dupa stiinta mea, doar Susan Sontag s-a mai inhamat, la-nceputul anilor ‘60, la o astfel de „necanonica“ – din pdv universitar – intreprindere, scriind eseul despre „Camp“...)
In vajnica „amazoana textuala“, Adriana Babeti surprinde & cuprinde tot ce s-a scris vreodata despre „Viata eleganta“ & „Dandysm“ (Balzac, Baudelaire, Wilde, Proust...), revine oricind la dragul ei Roland Barthes, il mai insala cu unul-altul (tot nume mari!), dar reuseste – pe tot cuprinsul celor 413 pagini dense – sa fie mereu delicios de exacta, entuziasmant de empatica si docta la un mod delectabil.
Alcibiade, Byron, deja amintitul George Brummell, Aubrey Beardsley, Robert de Montesquiou si ai nostri Misu Vacarescu-Claymoor, Macedonski si Mateiu Caragiale, pina la Truman Capote, Andy Warhol, David Bowie si Serge Gainsbourg – toti cei care au cochetat, o-ntreaga viata sau doar pe un segment al ei, cu dandysmul sint in aceste „pagini aurii“ (cu nuante liliacee), deci exista!
Adriana Babeti a facut mai mult decit un studiu & o antologie; a resuscitat o atitudine, a incapsulat „l’air du temps“... Cartea ei miroase frumos a lavanda, mosc & iasmin si, daca ma gindesc bine, ar putea fi un accesoriu la fel de obligatoriu – in buna societate intelectuala – pe cit vor fi fost, pentru dandy-i, manusile sau garoafa la butoniera. In orice caz, e o carte care, vorbind despre ceva atit de volatil precum norul sau brum(mell)a, va ramine intre esentele tari ale eseismului romanesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu