Duplex BUCURESTI-PARIS

Acest articol a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN (interviu cu Gabriel Marian) şi a fost publicat în revista ELLE, iulie 2004

– Esti roman traitor la Paris, doctorand in litere la Sorbona, si-n timpul liber scrii la www.popnews.com. Ce ti-a venit sa recomanzi o formatie romaneasca ai carei membri au nume arabesti?

Sunday People reusesc sa propuna o muzica fara complexe regionale sau lingvistice, cu potential european, intr-un context in care formatii de rap sau hip-hop la fel de competitive muzical (vezi Proiectul Verde) vizeaza exclusiv publicul de limba romana. Exportat in Occident, albumul Untold Stories s-ar putea plasa imediat pe „coama va­lului” in tendintele electronice actuale, atit prin sound sau inventivitatea sampling-ului, cit si prin subtilitatea melodica si ritmica.

– Ce m-ar putea face pe mine, care sint mai mult O-Zone decit „electro-zone“, sa ma pasionez pentru SP?

Untold Stories confirma un interes renascut pentru vocea umana, in muzica „electro” a ultimilor 2-3 ani, ca la multe din numele importante ce debutasera cu albume predominant instrumentale: Faultline, Boards of Canada, M83 sau Telefon Tel Aviv. Sunday People evita si micile scaderi vocale ale baietilor de la Suie Paparude (Atac la persoane – alt album remarcabil de electro-dub actual). In unele piese regasesc o ambianta stil Royksopp, citeva par compuse de un Air mai inspirat si in forma decit pe exasperantul Talkie Walkie. Slalomul printre referinte e reusit, fara sa ramina auster: poti descoperi si tracks de pur chill-out. Iar in ciuda citorva citate „etno”, ei nu aluneca spre kitsch ca Deep Forest sau Enigma. Fara sa fie absolut ground-breaking (decit pentru peisajul muzical romanesc), Untold Stories e un album bine facut si promitator.

– Ce ti-a mai placut la ei?

Un cuvint despre ambalaj: conceptia si design-ul sint de o sobrietate si o eleganta demne de cele mai serioase case de discuri europene. Din pacate, pe piata romaneasca, distributia interna si internationala sint primitive sau aproape inexistente, iar comercializarea are o memorie foarte volatila (albume romanesti aparute anii trecuti nu mai sint de gasit in magazine si nu vor fi poate niciodata reeditate: unde gasesc Urban, penultimul Suie Paparude ??? ). Daca O-Zone au reusit sa improspateze ambianta pe dance-floors in toata Europa, de ce nu li s-ar da o sansa si trupelor de muzica electronica? Gasiti un distribuitor occidental pentru Sunday People!