Se facea ca, de-un 1 Aprilie, Cel-de-Sus ar fi zis: „Gata cu minciunile! Cred ca nu m-am facut inteles: ideea era sa mintiti doar o zi pe an si-n rest sa spuneti adevarul si numai adevarul...?!
Schimbam calimera. De azi inainte, Intii al lui April se declara Ziua internationala a Celor Ce Adevar Graiesc!“
Dumnezeu e zgircit: eu as declara intreg aprilie „Luna internationala... s.a.m.d.“! La cite gogosi se spun intr-un an, o luna de pus cenusa-n cap si de curatat gura cu apa de adevar nu poate fi o asceza prea dureroasa. Si pentru ca, da, am verificat – initiativa mea a fost brevetata in Cer: vedeti mai jos stampila Celui-de-Sus –, va recomand o carte pe care am ispravit-o in mai putin de-o zi, Intilnire la Paris (unsprezece povestiri) de Adriana Bittel.
Sint atitea adevaruri mari in cartea asta mititica incit v-ati putea gindi ca exact asta nu va trebuie acum – o „lectie de viata“ spusa frumos! Sint cu totul de acord, si eu sint satul de lectii, oricum nimeni nu-nvata din ele...
Asa ca n-o sa va mint spunindu-va c-ar fi o carte „utila“ gen „Feng Shui pentru femeia cu pistrui“, „Retetele bucatariei romantice“ sau „Fa-ti singura taiorul de primavara“. Literatura buna nu e niciodata „utila“; e doar buna. In ea, te simti ca un musafir in visul altcuiva, si cind intorci ultima pagina iti spui ca nu mai vrei sa pleci...
Nu trebuie sa fiti ochelariste, ca majoritatea personajelor Adrianei Bittel. Dar va asigur ca prin ochelarii lor vedeti mai bine, intelegeti mai mult. Cititi-o si-o sa vedeti c-am spus adevarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu