Acest poem a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în volumul "Alte camere, alte glasuri de ieri"
după patruzeci de ani
uitasem toată anatomia corpului meu
cunoscîndu-mi în schimb camera
cu o rară precizie, fără să mă înşel,
indiferent de lumină sau de starea
de luciditate în care mă aflam
după alţi patruzeci de ani nu mai beam
absint, necesităţile erau necesităţi aveam
un lighean sub pat cîteva poze deasupra chiuvetei
după alţi patruzeci de ani
deschideam o fereastră pe care
nu vedeam nimic mă bucuram
de un întuneric pe care
numai imaginaţia mea îl vrăjea
în egală măsură dirijam sortilegiile
veiozei şopîrlele de electricitate
pe care începusem să le pierd
pe sub scaune şi dulapuri
după alţi patruzeci de ani
hainele mele nu mai existau
nici dulapurile sau cărţile
jucam popa-prostu în faţă
cu un teanc de fotografii
încercînd să-mi ghicesc mutra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu