Acest articol a fost scris de Tudor GIURGIU şi a fost publicat în Suplimentul de Cultură, nr. 310, 16 aprilie 2011
Nu stiu cum sa scriu despre Leo pentru ca am o teama uriasa de a deveni ridicol printr-un exces de patetisme sau amintiri despre trecut. Leo a fost singurul om care venea si imi spunea verde-n fata ce a iesit bine, ce n-a functionat, cum s-ar putea face mai bine una sau alta. Indiferent daca vorbeam de un film sau de festival, de-un fel de mincare sau de vreo carte.
Birfeam impreuna cu o savoare pe care probabil ca nu o sa o mai regasesc vreodata cu un alt interlocutor.
Cind ma gindesc la el, mintea nu se supune unui discurs coerent, rational; apar doar bucati dintr-un puzzle necunoscut si multe flash-uri, dintre cele mai diverse. De fapt, nu l-am cunoscut.
A fost printre primii descalecatori la TIFF-ul clujean, intre acei frumosi nebuni ai primei editii. A iubit festivalul si ne-a stimulat sa fim tot mai buni.
A fost primul si singurul care a afirmat taios si raspicat ca, impreuna cu Mihai, facem cel mai bun festival artistic din Romania. Pentru ca, spunea el, “un festival are sens atunci cind productia autohtona este cel putin la nivelul celei internationale, ori TIFF-ul, fata de alte evenimente, a crescut in acelasi timp cu «noul cinema romanesc» si i-a fost – inca de la prima editie – platforma prima”. Nu ma gindisem never ever la asta, dar poate ca avea dreptate.
In plina epoca de glorie O-Zone, intr-o noapte de Revelion ne dadeam sms-uri in prostie, eu dintr-o oaza din Tunisia, el din Bucuresti; hitul playlist-ului era, cum altfel, Dragostea din tei. Pe sufletul lui Leo, cum ar veni...
Ne-am bucurat impreuna la ABBA – The Movie, revazut acum citiva ani sub clar de luna si m-a bucurat inzecit bucuria lui dupa ce-a vazut Australia, un film cu un subiect genial pe care l-am colectat de pe internet: prima participare a echipei Romaniei la Homeless Football World Cup din Melbourne.
Cind eram cu toate corabiile inecate dupa scandalul de presa din finalul mandatului de la TVR, Leo imi scria: “Ce e trist intr-adevar este ca orice om care incearca sa schimbe ceva in troaca asta in care traim este mincat & transformat in laturi de porcii care ne inconjoara...”.
Stiu ca an de an, la Cluj, isi gasea timp, intre filme si sindrofii, sa mearga si in Gradina Botanica, luindu-si un gratios time-out de la rutina festivaliera de care, de altfel, se cam saturase. La Cannes era megafericit ca apucase sa ajunga pe nu-stiu-ce insula din apropiere, unde statea la soare, in pace, departe de filme, sprituri si tentatii.
De fapt, Leo a trait foarte frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu